Subscribe
Draga mea,
Desi esti plecata de ceva ani buni, indraznesc sa ma destainui, asa cum o faceam odinioara:
Cateodata, ma doare creierul de ganduri grele. Mi se umple treptat cu intrebari fara raspuns, cu dorinte fara de implinire, cu vorbe nerostite, cu sentimente oprimate si iubire irosita… si incepe sa ma doara. Si din ochi izvoraste, in cascade, neputinta.
Alteori, ma doare creierul de ganduri matasoase. Se aduna cuvinte, imagini, senzatii, crampei de vise rasarite din stari… care cresc. Si cresc haotic, fara sa tina cont de nimic, nici macar de providenta. Apoi, se foiesc si se inghesuie toate, unele intr-altele, galagioase, buimace, si evadeaza intr-un zambet larg, deseori tamp. Tamp, ca orice zambet de fericire calda.
Vezi? Sunt vulnerabila fara tine…
Vino acasa, draga Nepasare!
